Cum sa intocmesti un articol pentru o revistă ştiinţifică

Valorificarea cercetărilor prin publicarea unui articol într-o revistă de specialitate demonstrează valoarea ştiinţifică a cercetării efectuate, a rezultatelor obţinute şi permite autorilor să intre în comunitatea specialiştilor autentici. 

De accea se recomandă alegerea cu grijă a revistei în care se va publica articolul, avându-se în vedere şi următoarele criterii:

- colectivul de redacţie,

- aria de difuzare,

- modul de difuzare: prin abonament, prin schimb interbibliotecar, pe suport de hârtie, pe suport electronic,

- recunoaşterea naţională şi internaţională (spre ex. Pe pagina http://www.cncsis.ro este dată o listă cu reviste recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare şi o listă cu reviste cotate ISI),

- numărul de articole din revista respectivă utilizate de colectivul de cercetare pentru tema studiată sau pentru alte teme,

- specificul revistei şi al articolului: ştiinţific, aplicativ, informativ, etc.

Un criteriu foarte uzitat în alegerea unui jurnal este selectarea funcţie de „factorul de impact”, care arată media de citare a articolelor jurnalului respectiv. Asemenea informaţie este furnizată de Institutul de Informaţie Ştiinţifică – Institute for Scientific Information-, respectiv Journal Citation Reports. Factorul de impact este util în special pentru compararea jurnalelor cu un domeniu de cercetare particular. De ex. Pentru domeniul Chemistry/Biochemisry, aproximativ 300 de jurnale listate pentru 2007 au avut un factor de impact cuprins între 0,003-22,757. 

Este normal să se presupună că jurnalele cu un factor de impact de 22,757 (Chem Rev) vor atrage cele mai bune articole în domeniu, aceste jurnale având un impact major asupra ştiinţei, comparativ cu un jurnal de mijloc. Totuşi, dacă selectaţi un jurnal cu factor de impact mare, publicarea articolului poate fi întârziată. Ţi atunci se naşte întrebarea: „să trimit materialul la un jurnal cu factor mare de impact şi să risc să fie respins, sau să îl trimit la un jurnal cu factor de impact mai scăzut şi obţin publicarea mai repede?” 

Dacă totuşi consideraţi că materialul dvs este de calitate foarte bună, atunci puteţi încerca un jurnal cu impact crescut. În cazul în care jurnalul este în afara specialităţii iar materialul dvs este acceptat şi publicat, există riscul ca acesta să nu fie citit de cercetătorii din specialitatea dvs.

Aşadar dacă aţi ales un jurnal, următorul pas este citirea versiunii curente a Instrucţiunilor pentru Autori. Deşi există reguli generale pentru editarea unui articol ştiinţific, fiecare revistă are norme proprii pe care le face cunoscute fie chiar în revistă fie la cererea potenţialului autor. O serie de jurnale afişează aceste instrucţiuni în fiecare număr, altele în primul număr al fiecărui volum. Ele apar, de asemenea, pe site-ul web al jurnalului. 

Structura unui articol ştiinţific trebuie să cuprindă următoarele părţi:

- Titlu

- Numele autorului sau autorilor

- Rezumat

- Cuvinte cheie

- Introducere

- Tratarea subiectului/Metode

- Rezultate şi discuţii

- Concluzii

- Mulţumiri

- Bibliografie

Nu este necesar însă să începeţi cu abstractul sau cu introducerea. Puteţi începe, de exemplu, prin scrierea secţiunii mai uşoare, care poate fi metodele sau rezultatele. Această abordare oferă un avantaj psihologic. Prin începerea cu informaţia pe care o ştiţi cel mai bine (metode sau rezultate) puteţi termina rapid aproximativ o treime din material şi vă dă curaj să scrieţi mai mult. Apoi, puteţi trece la scrierea secţiunilor rămase în ordinea pe care o consideraţi mai facilă.

Sugestii utile în elaborarea primei variante a materialului:

- În timpul redactării pot apărea noi idei. Ele ar trebui incluse în table de materii. Aceasta poate fi revizuită atunci când autorul revede materialul şi-l corectează pentru a realiza o structură previzibilă şi logică a secţiunilor.

- Scopul principal al primului draft este conturarea ideilor în scris. În acest stadiu este mai puţin importantă focalizarea atenţiei autorului spre aspecte legate de construcţia frazelor, alegerea cuvintelor, gramatică etc, care i-ar distrage atenţia de la ordonarea ideilor. Aceste lucruri se pot corecta într-o etapă ulterioară, de redactare pentru corectarea aspectelor gramaticale, stil şi limbă.

- Este posibil să se constate faptul că este necesar să se elaboreze date suplimentare pentru uniformizarea celor existente. În acest caz, se pot face comentarii pe marginea textului („add median response time”, „need figures”, „check maximum value”), fără însă a întrerupe redactarea şi cursul ideilor.

- Nu este obligatorie redactarea materialului în ordinea dată de cuprins. Numeroşi autori găsesc util să scrie introducerea şi concluziile la sfârşitul procesului de redactare.

Cum redactaţi articolul? Prin scrierea de mâna sau la calculator? Scrierea de mână poate fi adecvată pentru o primă formă a manuscrisului, însă scrierea la calculator este fără îndoială cea mai uşoară metodă pentru revizie. Dacă intenţionaţi să revizuţi extensiv o secţiune, faceţi o copie după versiunea originală şi salvaţi-o într-un fişier separat- aţi putea avea nevoie de ea dacă vă razgândiţi!! 

Presupunând că rezultatele dvs arată o evoluţie în timp, ca de ex. Concentraţia unei reacţii după modificarea parametrilor de temperatură, o cale eficientă de a arăta aceste lucruri este construirea unui grafic. Însă nu vă bazaţi pe computer să vă-l facă pentru dvs. 

Deşi par o opţiune bună, graficele au două defecte comune: curbele se disting prin tipul de linie şi prin tipul de simbol de punctelor; curbele sunt identificate prin caracteristici diferite, ceea ce obligă cititorul să se uite înapoi să vadă ce reprezintă acestea. 

Acest aspect poate fi evitat prin etichetarea curbelor. Reprezentarea curbelor se poate face cu linii diferite; dacă se foloseşte acelaşi tip de linie, curbele pot fi distinse prin reprezentarea diferită a punctelor. Trebuie să fie clare, alb-negru, cu caractere suficient de mari pentru a fi vizibile, asadar:

- nu se includ în text sub formă de tabel

- altă eroare în reprezentare este raportul dintre axe: axa verticală mai lungă decât axa orizontală sau axa orizontală mai contractată deoarece distanţa dintre puncte reprezentate nu este reprezentată corect. În mod normal, raportul între axe trebuie să fie de 1:1.

- este foarte important sa definiţi axele! 

Intrebarea care se pune este: care reprezentare a diagramelor este mai preferabilă? Sub formă de coloane sau linii? O diagramă cu bare este preferabilă atunci când nu există conexiune de timp între datele reprezentate, adică atunci când fiecare coloană reprezintă o nouă serii de date fără legătură cu perioada de timp precedentă. De ex. Numărul anual al absolvenţilor poate fi reprezentat prin coloane, în timp ce numărul total de ingineri poate fi reprezentată sub formă de linie continuă. 

Fiecare grafic va avea un număr şi un titlu: Figura X. Titlul(TNR 11). Titlul se aşează sub figura centrată. Dimensiunea maximă a figurii va fi 9 x 12 cm. Figura se plasează în text după ce s-a făcut referire la ea

Orice grafic trebuie ajustat astfel încât să reziste la reducerea dimensiunii în formatul unui jurnal (înălţimea apro 8 cm). După reducere, textul etichetelor axelor trebuie să fie similar ca dimensiune cu cel din textul original. Reduceţi graficul cu un fotocopier pentru a vedea dacă este cazul. 

Când manuscrisele sunt trimise sub forma electronică, ilustraţiile trebuie să fie incluse în text sau downloadate separat. Consultaţi instrucţiunile pentru autori ale jurnalului pentru a afla cum se preferă!

Tabelele sunt utile pentru a prezenta numere precise sau pentru a ilustra o tendinţă, adesea insă o tendinţă este ilustrată mai bine de o figură

.

Conţinutul unui tabel poate fi descriptiv, ca majoritatea cazurilor, sau declarativ (prezintă un mesaj). Ajută cititorul dacă acest lucru este reflectat în titlul tabelului.

Titlul descriptiv este util în cazul tabelelor care prezintă informaţii detaliate.

Dacă tabelul prezintă redă clar şi concis informaţia, un titlu declarativ este preferabil, si:

- vor avea un titlu, centrat, plasat deasupra tabelului

- vor fi în format portrait, cu lăţimea maximă de 16 cm sau landscape

- referirea în text se va face înainte de tabel

Dintre persoanele care citesc un articol ştiinţific, numai 500 citesc numai titlul. O cale de a îmbunătăţi această statistică ar putea fi scrierea unui titlu declarativ prin includerea a ceea ce articolul transmite, nu numai la suprafaţă.

Cercetătorii obişnuiau să aibă jurnalul în mână atunci când urmăreau spre ex., conţinutul tabelelor. Astăzi, majoritatea cercetătorilor obţin titlurile pe un calculator conectat la internet şi adeseori nu au acces la întregul articol şi chiar nici la abstract. 

Recomandări:

- toate cuvintele din titlu trebuie alese cu grijă şi corect asociate, în beneficiul lucrării

- se vor evita categoric greşelile de sintaxă

- nu trebuie să fie nici prea scurt, nici prea lung (cele lungi, uneori sunt mai lipsite de conţinut decât cele scurte), să nu conţină cuvinte inutile

- titlul este o etichetă a articolului

- nu este o propoziţie, dar ordinea cuvintelor este foarte importantă

- este utilă începerea titlului cu cuvinte cheie

- utilizaţi verbe în locul substantivelor abstracte(ex. Tratarea apelor uzate.../Cum se tratează apele uzate...)

- evitaţi abrevierile în titlu, cu excepţia abrevierilor şi simbolurilor care sunt mai familiare- ex ADN sau pH.

În activitatea de cercetare, majoritatea investigaţiilor sunt efectuate de o echipă de cercetare. Fiecare membru contribuie diferit prin talente şi abilităţi. Nu există o regulă universal valabilă sau convenţii general acceptate pentru a stabili ordinea autorilor. De obicei toţi membrii echipei sunt menţionaţi, independent de natura fiecărei contribuţii- intelectuală (creativă) sau practică (efectuarea experimentelor). 

Cea mai importantă poziţie este cea din capul listei sau de la finalul acesteia, când de obicei este ocupat de leaderul echipei. O tendinţă modernă este ca cel care iniţiază şi conturează lucrarea să fie prim autor, chiar dacă este un student. Coautorii sunt listaţi în ordine descendentă, ordine de reflectă contribuţia fiecăruia la cercetarea respectivă. Este nelucrativ să se menţioneze ca autori toate persoanele din laborator sau colectiv, inclusiv tehnicienii etc. 

Toate persoanele desemnate ca autori ai unui articol trebuie să:

- conceapă şi să planifice munca care conduce la articol sau să interpreteze rezultatele, sau ambele,

- să scrie articolul, sau să reexamineze versiunile succesive şi să ia parte la procesul de revizie,

- aprobe versiunea finală. 

Afilierea: (Menţionarea adresei) Mihai Ionescu1, Alexandra Popescu2*

1. Universitatea Tehnică Iaşi, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului, Catedra X, B-dul Mangeron 71, 700050, Bucuresti, Romania

2. Institutul de Chimie Macromoleculară „P.Poni” Iaşi, Aleea Ghica Vodă nr.14, 41A, 700487, Iasi, Romania.

- se marchează în dreapta sus, cu un superscript, diferenţa de adresă.

- autorul desemnat pentru corespondenţă (legătura cu editorul) va fi marcat cu un asterisc în dreapta sus, iar o notă de subsol îi va menţiona numărul de telefon şi adresa e-mail.

Haideti sa vedem si cum intocmim abstractul sau rezumatul unei lucrari stiintifice.

Un abstract este o expunere de sine stãtãtoare care prezintă pe scurt informaţiile esenţiale ale unei lucrari, ale unui articol sau ale unei carţi; prezintă obiectivele, metodele, rezultatele si concluziile unei cercetări, are un stil foarte scurt şi nerepetitiv. 

Se poate scrie dupa ce lucrarea a fost terminată sau înainte. Abstractul in sine este un mini-eseu. Un abstract bun nu trebuie sa depaseasca 250 de cuvinte. Prin scrierea unui abstract într-o fază timpurie, veţi avea un model pentru restul articolului. Vă va ghida în luarea deciziilor privind includerea sau omiterea unor subiecte, economisind rescrierea tracasantă. În momentul când aţi finalizat materialul, vă puteţi întoarce la abstract să-l finalizaţi în versiunea finală. 

Pentru revistele româneşti, rezumatul se traduce într-una sau mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Există două tipuri de abstracte: convenţional (descriptiv, nestructurat) şi abstract structurat (informativ). În ambele tipuri se cer patru secţiuni de bază: background (incluzând propunerea studiului), metode, rezultate şi concluzii. 

În abstractul conveţional (descriptiv), cele patru componente nu sunt identificate cu antet explicit, ceea ce explică de ce unii autori omit părţile vitale. În cel mai rău caz, abstractul nu conţine nici background şi nici concluzii. Multe rezumate scrise în maniera convenţională sunt noninformative şi creează editorilor probleme inutile. 

Abstractul are rolul doar de a identifica aria ce urmeaza a fi explorată in lucrare. De aceea se foloseşte mai mult în cazul rapoartelor şi a monografiilor. Expune scopul elaborării acelei lucrări sau raport. Se referă numai la organizarea lucrării, nu şi la conţinut. Are un rol asemănător cuprinsului unei cărţi şi e util mai ales bibiotecarilor. De cele mai multe ori, un eseu de tip descriptiv este ca un cuprins al lucrării. Spre deosebire de citirea unui abstract informativ, cel descriptiv nu poate substitui citirea articolului 

Abstractul structurat (informativ) diferă de cel convenţional prin aceea că prezintă un antet pentru fiecare secţiune. Rezumă întreaga lucrare şi oferă cititorului o privire de ansamblu asupra elementelor care vor fi discutate în eseu. Nu reprezintă mai mult de 10% din întreaga lucrare. Deşi există această clasificare, cea mai des întalnită practică e de a scrie abstracte informative.

Un abstract informativ au de obicei următorul format:

- informaţie de plecare (citat bibliografic sau altă identificare a unui document)

- reformulare concisă a subiectului, incluzând problema initialã

- prezentarea intrebării la care raspunde lucrarea

- sinteza rezultatelor

- prezentarea pe scurt a ideilor principale/ argumentelor

- prezentarea concluziilor sau a recomandărilor

- metodologie (pentru lucrarile experimentale) şi rezultate

- concluzii majore, eventual recomandări.

Limbajul folosit de voi trebuie sa respecte anumite reguli:

- timpul verbelor trebuie sa fie trecut şi la modul impersonal, pentru că abstractul prezintă o muncă finalizată

- nu se folosesc abrevieri, referinţe, acronime.

- fiecare propoziţie trebuie să conţină cât mai multă informaţie posibil, mai ales propoziţia-temă, care trebuie să cuprindă ideea principală sau subiectul

- abstractul trebuie să fie inţeles şi fără text

- nu trebuie inclusă vreo informaţie sau concluzie ce nu apare şi în lucrare

- sunt de evitat formulări de tipul: vor fi prezentate/ discutate

- e indicată folosirea diatezei active şi a limbajului familiar cititorului potential

Mărime si format:

- Mărimea unui abstract e 100-200 cuvinte;

- Formatul abstractului e un paragraf, single space

- E bine ca propoziţiile să fie lucrate separat şi apoi puse în legatură

Introducerea trebuie să conţină o descriere pe scurt referitoare la:

1. Problema tratată

2. Soluţia propusă.

Totuşi, primele fraze conţin uneori relatări generale, ca de ex. „bolile respiratorii sunt probleme de sănătate importante ale lumii care adesea conduc la îmbolnăvire şi moarte”. Aceste platitudini pot fi omise şi înlocuite cu fraze care trec direct la problemă: „un factor important de risc în dezvoltarea bolii pulmonare cronice este fumatul”. 

Probabil că veţi avea nevoie de două sau trei fraze pentru introducerea dvs., însă ar fi de preferat să nu depăşiţi o pagină în lungime (double-spaced).

Dacă aţi publicat anterior părţi din cercetarea efectuată în alte forme decât cea a abstractului la un congres, puteţi menţiona acest lucru în câteva cuvinte la sfârşitul introducerii. 

Metoda. Deşi este dificilă o generalizare a acestei părţi, se poate admite că aceasta cuprinde:

- principiile care stau la baza articolului: principiile teoretice cunoscute din literatura de specialitate, aspectele care nu sunt tratate în literatură şi contribuţia adusă de articol,

- ipotezele de lucru cu justificarea şi verificarea acestora,

-detalierea contribuţiilor proprii. 

Dacă nu se cunoaşte o altă metodă publicată anterior, cititorul va aprecia consistenţa materialului. Astfel o nouă procedură ar trebui descrisă suficient de detaliat pentru a permite unui practician să repete investigaţia. Pentru un novice în ale scrisului poate fi dificil să găsescă o cale de mijloc între prea multă sau prea puţină informaţie; adesea aceştia greşesc prin a scrie prea mult. Un coleg experimentat îl poate ajuta să îndepărteze detaliile excesive. 

Rezultate şi discuţii. Este partea care nu trebuie să lipsească dintr-un articol ştiinţific şi se referă la:

- Verificarea rezultatelor teoretice prin simulare sau experiment: se vor prezenta principiile şi structura echipamentelor şi instalaţiilor folosite, fără multe detalii constructive, rezultatele obţinute; se recomandă ca rezultatele să fie prezentate sub formă de grafice, tabele, diagrame care sunt mai sugestive şi asigură un conţinut bogat în informaţii; se pot folosi şi fotografii dacă acestea conţin elemente de interes şi dacă pot fi reproduse în revistă cu suficientă acurateţe.

- Compararea rezultatelor teoretice cu cele experimentale,

- Compararea rezultatelor obţinute cu cele cunoscute din literatura de specialitate,

- Aplicabilitatea rezultatelor teoretice şi experimentale.

Recomandări:

- Încercaţi să nu repetaţi în text în mod tracasant ceea ce este deja clar din lectura tabelelor. Textul ar trebui să accentueze observaţiile importante şi să le prezinte în ordinea descrescătoare a importanţei, începând cu principarea constatare. Tabelele sunt utile pentru prezentarea detaliată a rezultatelor.

- Atenţie în prezentarea efectelor secundare/dezavantajelor! Ar putea fi partea cea mai importantă a studiului. Prin urmare, descrieţi-le ca fiind de fapt avantaje. Dacă acestea nu există, precizaţi.

Discuţiile reprezintă partea pe care mulţi cercetători o citesc din întregul articol. De ce? Deoarece se pare că aici ei găsesc de obicei concluzionarea rezultatelor.

Discuţiile pot fi împărţite în trei părţi:

1. Mesajul principal, care răspunde la întrebarea pusă în introducere şi include dovada/argumentul principal

2. Evaluarea critică, constând în opinii asupra deficienţelor studiului, limitării metodelor, defectelor în analiză sau validităţii presupunerilor.

3. Comparaţia cu alte studii. Dacă intenţionaţi să discutaţi despre câteva observaţii, începeţi cu cea mai importantă, continuaţi cu următoarea mai importantă samd. Prin urmare, începând cu constatările cele mai importante, începeţi comparaţia cu studiile a căror rezultate sunt mai consistente decât ale dvs. Apoi consideraţi studiile mai puţin compatibile cu ale dvs. samd. Concluzionaţi cu orice rezultat care contrazice constatările dvs. Pe tot parcursul, discutaţi similitudinile şi diferenţele. Dacă nu puteţi explica evidenţa de conflicte, puteţi sugera cum poate fi rezolvată discrepanţa prin introducerea unei noi încercări.

Concluziile reprezintă punctul final al cercetării. Concluziile autorilor trebuie să sublinieze elementele de noutate, într-o manieră logică, clară şi concisă, având, ca argumente, rezultatele şi discuţiile din text. În concluzii se subliniază –într-o formă rezumativă, esenţa materialului şi alte aspecte importante din text, care răspund obiectivelor lucrării.

- rezumă punctele majore;

- subliniază semnificaţia acestor rezultate;

- discută problemele încă nelămurite suficient în domeniu;

- concluziile trebuie să fie succinte. 

Până la acest punct, să presupunem că aţi finalizat studiul dvs, după trei ani de muncă grea. În momentul când scanaţi ultimile apariţii în domeniu, este posibil să descoperiţi un articol cu un subiect foarte similar cu al dvs.: aceleaşi întrebări, aceleaşi răspunsuri. 

Sunteţi înspăimântaţi. Prima dvs. intuiţie este să ignoraţi articolul respectiv, „la urma urmei, editorii şi referenţii sunt prea ocupaţi pentru a avea timp să citească jurnalele”. În acel moment, veţi putea fi tentaţi să vă referiţi la articolul respectiv printr-o propoziţie scurtă la partea de discuţii, sperând că va trece neobservată. Dar editorul şi referentul cu siguranţă îl va găsi, întrucît ştiu trucul. 

Citarea dvs ar putea fi inserată în schimb în partea de introducere, ca referinţa 1 sau 2. Aceasta nu înseamnă că, cauza dvs este pierdută; studiul dvs poate fi un studiu de confirmare important.

Iată un exemplu de o cale ingenioasă de a rezolva această problemă. Doi cercetători, Karman şi Potts (1972), au dezvoltat o metodă chirurgicală. Ulterior, atunci când au cercetat literatura au găsit că o tehnică similară a fost descrisă cu 35 de ani înainte într-un jurnal ucrainian în limba rusă, fără rezumat în engleză. Ei au recunoscut în mod onest şi au dat toată consideraţia inventatorului iniţial: „deoarece dezvoltarea acestui aparat a fost supus atenţiei noastre pe care Bykov a dezvoltat un procedeu similar în 1927”. 

Mulţumirile:

- Nu trebuie să-i uitaţi pe cei care v-au ajutat pe parcursul cercetării, dar a căror contribuţie nu justifică calitatea de autor.

- Fiţi precişi!

- Aveţi grijă să nu daţi credit altora pentru propria dvs. muncă! Altfel, cititorul se va întreba care a fost contribuţia dvs.

- Scurtaţi formularea „wish to thank”/„aş dori să mulţumesc”cu „thank”/”multumesc”.

- Evitaţi folosirea titlurilor de curtoazie sau profesionale.

- Trebuie să întrebaţi persoanele cărora doriţi să le mulţumiţi dacă doresc să fie menţionate şi dacă aprobă cuvintele pe care le folosiţi. Aceasta deoarece colegii care au citit şi corectat manuscrisul dvs ar putea să nu fie de acord cu unele dintre punctele centrale. Prin menţionarea lor s-ar subînţelege şi acordul lor vis a vis de conţinutul articolului.

- Întotdeauna daţi credit suportului financiar! 

Bibliografia trebuie să cuprindă:

- Lucrări de bază folosite de autor pentru elaborarea articolului: manuale, articole etc.

- Alte lucrări care pot fi consultate de cititor pentru aprofundarea subiectului,

- Lucrări ale autorului prin care să demonstreze competenţa în domeniu.

Moduri de citare a referinţelor bibliografice. La un moment dat, erau peste 250 de stiluri diferite de referinţe în literatura ştiinţifică. Există două tipuri principale de citări:

1. Harvard

2. Vancouver

1. Stilul Harvard (intext referencing, citarea în text):

- Referirea la autorul de la care este preluat textul se face în cuprinsul frazei din materialul ştiinţific ce se elaborează, menţionând numele acestuia (acestora) şi anul de apariţie a publicaţiei.

- Unele publicaţii cer şi menţionarea paginii la care se află în articolul original textul citat: Grieshop and Stiles (1989) reveal that „a US study….”; Grieshop and Stiles reveal that „a US study….”(1989); „A US study showed that almost….”(Grieshop and Stiles , 1989).

- Citarea în text este introdusă, în general, printr-o frază explicativă, înainte de ghilimele

- Ghilimelele pot lipsi

- În cazul unei lucrări citate ce are un singur autor, citarea este de forma:...... (Popescu, 2004) sau Popescu (2004) ......

- Pentru lucrare citată cu doi autori: .............(Popescu şi Costin, 2005)

- Pentru o lucrare citată, cu trei sau mai mulţi autori .............(Popescu şi colab., 2005)

Avantaje ale stilului Harvard:

- este foarte convenabil pentru cel care redactează materialul ştiinţific, deoarece referinţele nu sunt numerotate şi pot fi adăugate cu uşurinţă altele sau pot fi şterse cele existente

- lista de referinţe bibliografice poate fi modificată ori de câte ori autorul trebuie să facă acest lucru

- dacă acelaşi autor sau grup de autori au publicat mai multe lucrări în acelaşi an şi acestea sunt citate în text, diferenţierea se face prin litere adăugate după anul publicării: Smith and Jones (1998a);Smith and Jones (1998b).

2. Stilul Vancouver (Citarea în ordinea apariţiei în text):

- Referinţele bibliografice sunt citate printr-un număr, în ordinea în care apar în textul ce se elaborează.

- Sistemul evită cheltuielile mari de publicare implicate de stilul Harvard, iar cititorii pot găsi mai uşor referinţele bibliografice din listă.

- Sistemul este avantajos pentru jurnalele care publică lucrări scurte (note journal), în care, fiecare lucrare conţine numai câteva referinţe.

- Pentru lucrările lungi , cu numeroase referinţe, citarea în ordinea apariţiei în text este mai greoaie pentru autor. De asemenea, nu este întotdeauna nici în avantajul cititorului pentru că lucrările aceluiaşi autor nu sunt grupate.

Citarea prin numere a autorilor prezentaţi în ordine alfabetică în lista de referinţe este o combinaţie a variantelor precedente: se citează, prin numere, autorii ordonaţi în lista de referinţe în ordine alfabetică şi nu în ordinea apariţiei în text. Stilul Harvard sau Vancouver? Majoritatea cititorilor preferă sistemul Harvard deoarece preferă să ştie doar ce autor a fost citat în momentul când citesc textul. Totuşi, sistemul nume-şi-an are câteva dezavantaje:

- Dificultatea pentru cititori care văd un item interesant în lista de referinţe decât referinţa din textul principal

- Întreruperea textului atunci când este citat un număr mare de referenţi. Prin utilizarea stilului Vancouver textul ondensate poate fi ondensate cu o treime din lungimea iniţială. 

Cum poate un autor să facă citări cât mai precise?

- Majoritatea greşelilor pot fi evitate prin recitirea publicaţiilor citate

- Nu vă bazaţi însă pe memorie!

- Numărul erorilor poate fi redus prin verificarea şi reverificarea nu numai a referinţelor dar şi a celor luate din baza de citări din computerul dvs. chiar şi referinţele downloadate din MEDLINE pot conţine erori! (anumite jurnale cer ca autorii să trimită, împreună cu materialul submis, o fotocopie a primei pagine a fiecărei referinţe citate!).

În continuare va voi prezenta în detaliu cum pot fi scrise referinţele în textul principal şi în lista de referinţe conform stilurilor Harvard şi Vancouver.

STILUL VANCOUVER- numit şi sistemul de numerotare

Referinţele numerotate în ordinea în care apar

Comunicare personală: se dă numele complet şi titlul academic a persoanei respective; precum şi data şi forma (orală sau scrisă) a comunicării

Introducere.  A fost odată ca niciodată (1). Odată (2, 3). Ca niciodată (Ion Costea, Dr, comunicaţie scrisă, 1999). A fost odată ca niciodată a fost odată ca niciodată (A.B.S., date nepublicate, 1999). A fost odată ca niciodată a fost odată ca niciodată. A fost odată ca niciodată (David Bura, Dr, date nepublicate, 1999).

Manuscris în pregătire, sau manuscris submis dar neacceptat încă, privind cercetarea realizată de autor (A.B.S.; de remarcat că punctele sunt utilizate în această abreviere) sau altă persoană (David Bura); aceste referinţe nu trebuie să fie incluse în lista de referinţă.

2 Bibliografie

1. Smith AB. A fost odată ca niciodată. J Mater Chem 1991; 12:34-5.

2. Smith AB. A fost odată ca niciodată. J Org Chem 1991; 67:89-90.

3. Smith AB. A fost odată ca niciodată. Nature, 303, 41-44.

4. Smith AB. A fost odată ca niciodată. J Am Chem Soc 113:686-687.

5. Smith AB. A fost odată ca niciodată. Eur J Org Chem. In press 1995.

STILUL HARVARD- numit şi sistemul nume-an

Introducere. A fost odată ca niciodată (Smith 1991 b). A fost odată ca niciodată (Smith 1991a; Anderson şi Brown 1992; Smith 1995; Johnson ş.a. 1997). A fost odată ca niciodată a fost odată ca niciodată (A.B.S., date nepublicate, 1999). A fost odată ca niciodată de Smith (1991 a, b). A fost odată ca niciodată a fost odată ca niciodată afost odată ca niciodată.

„ş.a.” când sunt trei

sau mai mulţi autori

Anul publicaţiei înaintea titlului; acesta este singura diferenţă dintre stilul Harvard şi Vancouver privind scrierea referinţelor individuale la bibliografie

Ordine alfabetică

12 Bibliografie Anderson CD. 1991. A fost odată ca niciodată. J Mater Chem 12:34-5. Johnson GH. 1991. A fost odată ca niciodată. J Org Chem 67:89-90. Smith AB. 1991a. A fost odată ca niciodată. Nature 303, 41-44. Smith AB. 1991b. A fost odată ca niciodată. J Am Chem Soc 113:686-687. Smith AB, Brown EF, Smith AB, Whinter A, Summer C, Black K, s.a. 1995. A fost odată ca niciodată. Eur J Org Chem (in press).

În ordinea datei (Smith AB 1991a şi 1991b) atunci când un autor a publicat două sau mai multe articole în timpul aceluiaşi an.

Sper ca acest ghid sa va fie de folos in intocmirea unor lucrari stiintifice de valoare. Sa nu uitam ca si forma (nu doar continutul) recomanda o anumita lucrare stiintifica. Mult succes!