Cum sa intocmesti un raportul de cercetare in mod corect

Indiferent de sursa de finanţare, rezultatele cercetărilor se prezintă beneficiarului sub forma unui raport, a unui proiect, a unui text scris însoţit de demonstraţii teoretice, calcule numerice, explicaţii, diagrame, figuri, planşe, înregistrări experimentale, fotografii etc. 

Raportul de cercetare detaliat trebuie privit ca ca un document deosebit de important prin care rezultatele obţinute sunt înţelese şi acceptate de beneficiar, sunt aplicate de acesta. Raportul de cercetare detaliat trebuie privit ca o sursă de informare pentru continuarea cercetărilor de către aceiaşi echipă de cercetare, dar mai important este să fie privit ca document de plecare pentru continuarea acestora de către o altă echipă, modificată integral sau parţial. 

Această manieră de abordare este necesară în condiţiile migraţiei cercetătorilor, fie că aceştia îşi găsesc un alt loc de muncă mai atractiv, fie că ei sunt masteranzi sau doctoranzi, fie că sunt angajaţi cu contract cu tim parţial de lucru sau lucrează la distanţă. Aici rolul important îl are managerul de proiect, respectiv managerul echipei de cercetare, al unităţii de cercetare. Raportul de cercetare detaliat trebuie să aibă următoarea structură:

- Coperta şi pagina de gardă,

- Cuprins,

- Introducere,

- Conţinut,

- Concluzii,

- Anexe (opţional),

- Bibliografie,

- Fila finală.

Coperta şi pagina de gardă sunt o vitrină a cercetării dar şi a muncii depuse şi de aceea trebuie să se bucure de o atenţie aparte: o grafică specială, eventual un desen, o siglă care să contribuie la memorarea vizuală a documentului. Pe coperta şi pagina de gardă trebuie scrise informaţii care să indice:

- instituţia în cadrul căreia s-a realizat cercetarea, eventual sigla şi coordonatele acesteia,

- tipul activităţii: contract de cercetare, raport de stagiu etc. şi alte elemente de identificare (număr, cod, dată, an etc.),

- beneficiarul cercetării,

- titlul lucrării, în conformitate cu documentul oficial prin care s-a comandat cercetarea (contract de cercetare, plan de activitate pentru stagiu de perfecţionare),

- titlul etapei, fazele prezentate în raportul detaliat,

- numele şi calitatea conducătorului lucrării sau al unităţii în care s-a elaborat lucrarea,

- autorul, autorii, colectivul de cercetare; în cazul rapoartelor de cercetare cercetare elaborate în cadrul unui colectiv se sugerează ca pentru colectivul de cercetare să se rezerve o pagină separată deoarece, de regulă, numărul de participanţi este mare,

- locul elaborării sau publicării lucrării,

- anul elaborării.

Desigur, în funcţie de tipul concret al raportului, coperta şi pagina de gardă pot avea şi alte particularităţi.

Cuprinsul raportului de cercetare trebuie să ofere rapid o privire de ansamblu asupra documentului şi să permită regăsirea uşoară a capitolelor şi subcapitolelor. De aceea cuprinsul se organizeazăpe trei coloane: numărul capitolului sau subcapitolului, denumirea acestuia, pagina unde se găseşte. El trebuie să cuprindă întreaga lucrare, adică: introducere, conţinut, concluzii, anexe, referinţe bibliografice. 

Atenţie, cuprinsul este un instrument analitic de informare şi de aceea nu trebuie să fie prea stufos. Simplitatea cuprinsului rezultă dintr-un plan de organizare a lucrării, stabilit la începutul cercetării şi adaptat permanent, inclusiv în etapa de redactare a raportului. Planul de numerotare a capitolelor şi subcapitolelor trebuie să pună în evidenţă importanţa şi legăturile dintre diferite părţi ale lucrării. 

Este foarte important să se caute titluri semnificative pentru capitole, subcapitole, paragrafe care să reprezinte o idee de dezvoltare, evitându-se multiplicarea subdiviziunilor. Planul de numerotare este cel zecimal pentru că rangul cifrei indică natural nivelul de detaliere. Oricum, o lucrare uşor de urmărit, bine structurată trebuie să aibă următorul plan de numerotare:

1.Capitolul......................................................................................................................................5

1.1.Subcapitolul.....................................................................................................................11

1.1.1. Paragraful 1..................................................................................................................

1.1.2. Paragraful 2.................................................................................................

1.1.n. Paragraful n.................................................................................................

Subcapitolul n m………………………………………………………………………. …

Capitolul m………………………………………………………………….. …………….

Deşi cuprinsul se editează la începutul raportului de cercetare el se elaborează în forma finală la sfârşitul activităţii de cercetare pe baza unui plan iniţial.

Introducerea raportului de cercetare are rolul de a situa cercetarea într-un context temporal, istoric, geografic, profesional. De aceea introducerea trebuie să conţină:

-  Justificarea abordării temei,

- Importanţa şi actualitatea temei,

-  Încadrarea temei în preocupările internaţionale, naţionale, zonale ale activităţii de cercetare,

-  Obiectivele propuse pentru rezolvare în cadrul cercetării,

- Ce s-a rezolvat în etapele anterioare, ce s-a rezolvat în etapa prezentată şi ce urmează să se abordeze în etapele următoare, dacă raportul se referă la o etapă de cercetare intermediară,

- Câteva comentarii sintetice privind metoda de cercetare abordată, metodologia cercetării,

- Câteva sublinieri privind contribuţiile colectivului de cercetare, originalitatea şi valoarea rezultatelor obţinute, aplicabilitatea acestora, modul în care pot fi utilizate pentru continuarea cercetărilor.

La elaborarea introducerii porniţi de la ideea că beneficiarul, evaluatorul trebuie cucerit, trebuie convins încă de la început de valoarea lucrării, că deşi are răgazul sau disponibilitatea să citească raportul de cercetare în întregime el răspunde la tema propusă, că este valoros şi original, că merită să-l citească, că este justificată continuarea finanţării cercetării. 

Timpul verbelor trebuie să fie prezent pentru contribuţiile aduse prin raportul de cercetare şi trecu pentru ceea ce au făcut alţii sau pentru ceea ce s-a făcut în etapele anterioare. Forma finală a introducerii se redactează la încheierea activităţii de cercetare dar se recomandă ca o primă formă să fie elaborată încă de la început. În felul acesta autorul are el însuşi o imagine clară asupra drumului pe care îl are de urmat.

Conţinutul raportului de cercetare trebuie să conţină:

- Analiza critică a soluţiilor existente, cunoscute din literatura de specialitate, din documentarea efectuată,

- Prezentarea şi justificarea soluţiei preconizate în cadrul cercetării, soluţie care trebuie să conducă la atingerea obiectivelor cercetării,

-  Ipotezele de lucru, ipotezele simplificatoare, limitele tehnice pentru variabile şi parametrii,

- Dezvoltarea soluţiei: calcule analitice, verificarea teoretică a ipotezelor, calcule de proiectare, alegerea şi verificarea elementelor componente, desene de gabarit, de ansamblu, de execuţie, scheme de principiu, de montaj, tehnologia de realizare,

- Studiu experimental pe model numeric (simulare numerică), pe model fizic la scară, pe prototip etc., studiul experimental trebuie să ateste corectitudinea soluţiei adoptate, a ipotezelor considerate, a rezultatelor teoretice, a posibilităţilor de generalizare şi aplicare practică a rezultatelor; elaborarea „Caietului de sarcini”, a „Standardului de firmă” care să conţină condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească produsul şi metodele de verificare a acestora; fişa tehnică a produsului cu principalele caracteristici; cartea tehnică care să cuprindă date tehnice, etc.

Concluziile raportului de cercetare reprezintă o sinteză clară şi coerentă a raportului de cercetare, a avantajelor şi dezavantajelor tehnico-economice, contribuţiile originale ale lucrării de cercetare, măsura în care au fost atinse obiectivele iniţiale, direcţiile în care trebuie continuată cercetarea, problemele rămase nerezolvate. 

Pentru editarea listei bibliografice se foloseşte o pagină nouă, chiar dacă ultima pagină din raport este folosită parţial. Bibliografia este o listă selectivă de referinţe care tratează aceeaşi temă şi care au fost utilizate sau consultate pentru elaborarea raportului de cercetare. 

Fiecare referinţă trebuie să conţină numele autorului/autorilor, titlul documentului, locul apariţiei (editură, revistă) anul apariţiei. Pe scurt, toate elementele care îi sunt necesare altui cercetător să regăsească sursa de informare. Este de reţinut că prenumele autoarelor de cărţi şi lucrări nu se abreviază. 

Ordinea de scriere a bibliografiei poate fi: - alfabetică, după numele autorului, dacă un autor este citat de mai multe ori, lucrările vor fi subclasificate în ordine cronologică, - liniară, în ordinea de citare în text, - cronologică, în ordinea publicării documentului Dacă sursa de informare este on-line se recomandă să se indice şi adresa site-ului.  Ex. Centea, O. Ghid pentru redactarea articolelor ştiinţifice, www.siear.ro/Ghid.pdf. În cazul documentaţiilor de firmă, a standardelor, a normativelor care nu au un autor declarat, a paginilor web se recomandă ca spaţiul destinat autorului/autorilor să fie înlocuit cu trei caractere „xxx” sau „***”.

Exemple:

1. xxx http://www.mct.ro

2. xxx http://cncsis.ro

3. xxx http://www.acad.ro

Fila finală are rol de document centralizator şi trebuie să cuprindă:

- Titlul raportului de cercetare,

- Numărul de pagini,

-  Numărul de figuri, tabele, anexe,

- Numărul de exemplare în care a fost multiplicat raportul,

- Destinaţia fiecărui exemplar, (beneficiar, bibliotecă, laborator),

- Numele şi semnătura a 1-2 persoane: elaborator raport, coordonator, responsabil etc.

Titluri, subtitluri Titlurile şi subtitlurile au rolul de a structura raportul de cercetare astfel încât conţinutul său să poată fi urmărit uşor de beneficiar, de evaluator, de monitorul de proiect. Se recomandă ca acestea să fie identice cu denumirea obiectivelor, cu denumirea activităţilor din cererea de finanţare sau din documentul care a stat la baza lansării, a acceptării proiectului. 

Se recomandă folosirea unor titluri scurte care să sintetizeze conţinutul, iar scrierea acestora să se facă cu caractere care să le scoată în evidenţă faţă de restul textului. Între titlu şi subtitlu nu trebuie să existe text. De asemenea, între subtitlu şi textul anterior trebuie lăsat un spaţiu mai mare, de regulă de două ori spaţiul dintre rânduri.  

Cea mai mare parte a rapoartelor de cercetare conţin tabele, figuri, grafice, scheme, fotografii sau ilustraţii. Aranjarea lor în pagină, ca element de estetică a lucrării, rămâne la latitudinea elaboratorului. Important este ca acestea să asigure informaţii privind:

- Natura ilustraţiei: figură (fig.), tabel (tab.),

- Unicitatea ilustraţiei printr-un număr format din cifre arabe, combinaţii numerice sau combinaţii alfanumerice; combinaţiile numerice pot fi de tipul [număr capitol].[număr figură]; combinaţiile alfanumerice poz indica obiectivul, activitatea, anexa etc. din care face parte figura,

- Semnificaţia ilustraţiei printr-un text explicativ,

- Distinctivitatea faţă de textul raportului, prin caractere mai mici sau italice.

În textul raportului trebuie să se facă referiri sau trimiteri directe sau indirecte la fiecare ilustraţie. Figurilor trebuie să li se acorde o importanţă particulară pentru că ele atrag atenţia referentului şi contribuie la formarea opiniei asupra lucrării, asupra colectivului de cercetare. 

Câteva sugestii:

- Ilustraţia să apară pe aceeaşi pagină cu trimiterea din text sau după trimitere,

- Să se asigure pe o pagină un echilibru text-ilustraţie-relaţii matematice/reacţii chimice,

- Orientarea figurii trebuie să fie spre nord (partea de sus a paginii),

- Să se menţioneze semnificaţia variabilelor din axe şi unităţile de măsură ale acestora,

- Pentru reprezentare să se folosească scările standardizate,

- Pentru graficele complicate să se folosească o legendă explicativă,

- Într-un tabel, să se indice destinaţia fiecărei coloane şi linii, să se indice unităţile de măsură pentru variabilele utilizate şi parametrii specificaţi,

- Numărul figurii este precedat de prescurtarea „Fig.”,

- Textul explicativ al figurii se scrie cu un corp de literă mai mic decât restul textului.

Relaţii matematice/ reacţii chimice Pentru un raport de cercetare nu există reguli stricte privind scrierea relaţiilor matematice sau a reacţiilor chimice, dar se recomandă ca acestea să respecte regulile generale. Astfel, relaţiile matematice sau reacţiile chimice din text se scriu pe un rând separat şi sunt numerotate pentru a putea face referiri la ele. 

Formulele vor fi centrate, iar numărul lor de ordine se scrie între paranteze, în partea dreaptă Trimiteri bibliografice Citarea surselor de informare în raportul de cercetare este o obligaţie ce rezultă din etica cercetării, din etica profesională. Într-un raport cercetare ştiinţifică, tehnnică, inginerească, metoda de citare constă în trecerea între paranteze drepte [n] a poziţiei lucrării din lista bibliografică.  

Uneori, pentru a da mai multă fluenţă conţinutului raportului de cercetare, se recomandă ca unele tabele, grafice, desene, fotografii, spectre, programe de calculator să fie prezentate la sfârşitul acestuia. Stilul de scriere Stilul de scriere a unui raport de cercetare trebuie să fie sobru, să urmărească ordinea şi claritatea. În plus, trebuie avută în vedere scrierea corectă şi folosirea corectă a limbii române. 

Iată câteva exemple:

- Prefixele augmentative şi cele diminutive ale unităţilor de măsură se scriu întotdeauna cu litere mici: mili, centi, deci, deca, hecto, kilo, respectiv m, c, d, da, h, k;

- După unităţile de măsură scrise prescurtat nu se pune punct;

- Mărimile care nu sunt exprimate în text în sistemul internaţional vor trebui convertite în acest sistem chiar în text: de ex. În text se poate scrie „căldura specifică este de 0,2 kcal/kg. 0C, adică 4,18x0,2= 0,836 kJ/kg 0C”, valoare care, în formulă apare scrisă 0,836.103 sau 836 [J/kg 0C];

- Semnificaţiile tuturor mărimilor care apar într-o formulă trebuie explicate fie înainte de a scrie relaţia, fie după aceea, fie parţial înainte, parţial după. Se va avea grijă ca, pentru fiecare mărime, semnificaţia şi valoarea să fie scrise o singură dată;

- În text nu se fac prescurtări ale cuvintelor: fig. În loc de figură, tab. În loc de tabel;

- În text, numerele de la 0 la 9 sunt scrise de obicei cu litere, cu excepţia tabelelor şi figurilor; numerele mai mari de 10 sunt scrise ca cifre;

- Scrierea abrevierilor fără puncte între litere: FAO, CITT, SNCFR;

- Numele zilelor, lunilor, punctelor cardinale, numerelor (sute, mii) se scriu cu literă mică;

- Semnele de punctuaţie: după o propoziţie, după o frază, după o relaţie matematică trebuie să se pună semn de punctuaţie (punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte);

- Cuvântul care urmează unei formule după care s-a pus punct trebuie să înceapă cu majusculă; dacă nu s-a pus punct se începe cu literă mică;

- Dacă fraza care urmează după o formulă are înţeles strâns legat de aceasta, ea se va scrie de la începutul rândului următor, iar dacă nu se începe cu alineat nou.